Bronzarea

Interacțiunea recurentă dintre piele și razele solare reprezintă un constituient natural al vieții și poate manifesta atât efecte benefice, dar și dăunătoare pentru piele și pentru sănătate în general.

Bronzarea sau pigmentarea facultativă a pielii sub influența radiațiilor ultraviolete reprezintă un proces la limita dintre avantajele și dezavantajele expunerii la soare, în funcție de prezența, sau din contră, absența măsurilor de protecție solară.

Expunerea rezonabilă la radiațiile solare este indispensabilă pentru buna funcționare a organismului uman din prisma sintezei endogene a vitaminei D la nivel cutanat, sub influența razelor ultraviolete.


La polul opus, bronzul reprezintă o accentuare a procesului de mielinizare de la nivelul epidermului ca urmare a expunerii la radiațiile solare ultraviolete. Mecanismele de inducere a bronzului UV- dependent presupune însă lezarea ADN-ului celular ca răspuns la injurie și implică multiple riscuri pentru sănătate.

 

Pielea – cel mai mare organ al corpului

Principalele componente care participă în cadrul procesului de bronzare sunt reprezentate de piele și razele ultraviolete.

Pielea reprezintă cel mai mare organ al corpului. Aceasta îndeplinește funcții complexe la nivelul organismului uman, printre care se regăsesc:

• funcția de protecție împotriva factorilor mecanici, chimici, termici, fizici, microbieni etc. realizată prin intermediul stratului cornos bogat în keratină de la nivelul epidermului;
• funcția de excreție (glandele sudoripare) și secreție (glande sebacee);
• funcția senzorială a pielii care constă în preluarea informațiilor tactile, termice și dureroase prin intermediul receptorilor senzoriali de la nivel cutanat;
• funcția de apărare a pielii realizată prin:

1. integritatea structurală a epiteliului tegumentar,
2. prezența stratului cornos al epidermului care contribuie și la protecția față de factorii mecanici (radiațiile ultraviolete),
3. descuamarea permanentă a stratului superficial pentru detașarea mecanică a substanțelor chimice, biotice (microbi, viruși, fungi) etc. provenite din mediul extern,
4. barierele hidrolipidică și acidă de apărare,
5. structura ultimelor două straturi ale pielii: derm și hipoderm;

• rolul în menținerea homeostaziei hidrice prin secreția sudorală și perspirația insensibilă, în reglarea hemodinamică datorită vascularizării bogate de la nivel cutanat, în termoreglare și în homeostazia endocrină prin metabolizarea testosteronului, estrogenilor și a progesteronului, implicit sinteza vitaminei D sub influența razelor ultraviolete;
• rolul activ în apărarea imună prin activarea sistemului imun de la nivelul pielii (Skin Immune System, SIS), în special în reacțiile de hipersensibilitate cutanată;
• funcția de penetrabilitate selectivă pentru substanțe farmacologice aplicate local/ topic. (1)
  

Astfel se explică de ce menținerea integrității pielii ar trebui să constituie o prioritate în activitatea de zi cu zi, dar mai ales în sezonul cald, când expunerea la razele solare și alți factori din mediu care agresează tegumentul este mult mai intensă.

Rolul pielii de barieră fizică împotriva agenților nocivi din mediu cu care oamenii vin în contact zilnic, printre care și radiațiile ultraviolete, este susținut prin intermediul celor trei straturi dermice specializate:

• epidermul este un epiteliu stratificat (din profunzime la suprafață, stratul bazal, spinos, granulos, lucios și cornos) care se găsește la exterior, reprezentând sediul procesului de bronzare. Unitatea structurală este reprezentată de keratinocit, iar printre elementele funcționale, melanocitele prezintă un interes deosebit. 
• dermul este stratul intermediar vascularizat și inervat, incluzând de asemenea și componente musculare și glandulare (glande sebacee, glande sudoripare), cu rol nutritiv, secretor și excretor major.
• hipodermul este stratul lipidic cu rol izolator termic și mecanic, dar și de rezervă energetică a organismului (țesut adipos subcutanat). (1)
  

Melanocitele sunt celulele responsabile de sinteza pigmentului melanic (melanină), care conțin organite specializate numite melanozomi, prezenți în diferite stadii consecutive: sferici (stadiul I), ovali (II), lamelari (III) și stadiul IV, în care aceștia sunt electronoopaci și melanina este dispusă la nivelul întregii structuri.

Melanina are rolul de a proteja organismul de efectele dăunătoare ale supraexpunerii la razele ultraviolete prin închiderea la culoare a pielii și este de două tipuri: eumelanină (pigment brun-negru), produsă de melanozomii ovali, și phaeomelanina (compus galben-roșu) produsă de cei sferici.

Melanocitele au aproximativ același număr, indiferent de rasă și tipul de piele. Diferențele de culoare însă se datorează dimensiunilor mai mari ale melanocitelor și de gradul de sinteză a melaninei de către melanozomi, care poate varia între 17.9 – 72.3%, reprezentând pigmentarea constitutuivă determinată de factorii genetici și nu este influențată de cei exogeni (factorii hormonali și biologici individuali) sau de mediu (razele ultraviolete). (1, 2)

Pigmentarea pielii cu melanină poate fi și facultativă, termenul uzual folosit fiind bronzarea, reprezentând hiperpigmentarea reversibilă a pielii ca urmare a expunerii la radiațiile ultraviolete, acestea constituind de asemenea un factor de stimulare al melanogezei.

Fotoiradierea și rolul pigmentării pielii în fotoprotecție

Efectul fotoprotector al melaninei, în special al eumelaninei, se datorează proprietății acesteia de a servi drept barieră fizică ce dispersează radiațiile ultraviolete, dar și a celei de filtru absorbant care limitează capacitatea razelor solare de a penetra epidermul. Eficacitatea melaninei în ceea ce privește protecția solară este estimată la un factor de protecție solară (FPS) între 1.5 – 2, posibil 4, având în vedere că pigmentul melanic poate absorbi circa 50 – 75% din radiațiile care intră în contact cu pielea. (2)

Rolul pigmentării cu melanină în fotoprotecție

Abilitatea de a ajusta conținutul celular epidermic în melanină consecutiv expunerii la razele ultraviolete în funcție de potențialul melanogenic individual a condus la dezvoltarea concepteleor de pigmentare constitutivă și facultativă a pielii.

Răspunsul pigmentar facultativ al pielii la radiațiile ultraviolete cuprinde 3 etape, altfel spus, procesul de bronzare include:

• pigmentarea tranzitorie, rezultând închiderea temporară a culorii pielii la câteva minute de la expunerea la razele ultraviolete. Închiderea la culoare imediată a pigmentului pielii nu are loc ca urmare a sintezei noi de melanină. Aceasta constituie rezultatul foto-oxidării și polimerizării pigmentului melanic deja existent și a redistribuției melanozomilor la nivelul epidermului. Procesul este inițiat de radiațiile UV-A și aduce un aport minor în ceea ce privește fotoprotecția, fiind evident după 5 – 10 minute de la expunere și dispărând după 1 – 2 ore.
• închiderea persistentă a pigmentului pielii consecutivă primei etape devine evidentă la circa 18 ore post-iradiere și persistă minimum 3 – 5 zile, ca rezultat al oxidării melaninei existente deja în epiderm sub influența razelor UV-A și mai puțin a radiațiilor UV-B.
• bronzarea ulterioară, ultima etapă a procesului, apare la 2 – 3 zile de la expunerea la radiațiile UV-A și UV-B ca rezultat al stimulării sintezei de melanină (melanogeneză) post-iradiere. Bronzarea indusă de razele UV-B oferă fotoprotecție, comparativ cu cea UV-A, estimându-se un factor de protecție solară (FPS) în valoare de 3. În acest stadiu, gradul de bronzare devine maximal după 10 zile până la 3 – 4 săptămâni de la expunere și depinde de doza de radiații ultraviolete și de tipul de piele. (2, 4, 5)
  

Răspunsul pigmentar sub influența razelor ultraviolete este determinat în mare parte de pigmentarea constitutivă, fiind mult mai pronunțat în cazul persoanelor cu piele închisă la culoare, iar clasificarea foto-tipurilor de piele (tipul I – VI) se realizează în funcție de sensibilitatea pentru arsuri solare și abilitatea de a se bronza. (6)

TIP DE PIELE	CLASIFICARE ÎN FUNCȚIE DE FOTOSENSIBILITATE	CLASIFICARE ÎN FUNCȚIE DE RĂSPUNS PIGMENTAR	INTENSITATE BRONZARE
I	Foarte sensibilă	Melano-compromisă	Fără bronzare
II	Moderat sensibilă	Melano-compromisă	Bronzare subtilă
III	Moderat desensibilizată	Melano-competentă	Bronzare medie
IV	Desensibilizată	Melano-competentă	Bronzare intensă
V	Desensibilizată	Melano-protejată	Pigmentare naturală specifică persoanelor mulatre
VI	Desensibilizată	Malano-protejată	Pigmentare naturală specifică rasei negroide

Sursa: International Commission on Non-Ionizing Radiation Protection

 

Posibile efecte toxice ale melaninei

Melanina este considerată un factor protector eficient împotriva acțiunii nocive a razelor ultraviolete. Însă, expunerea prelungită la astfel de radiații ar putea genera efecte toxice ale melaninei.

Studii in vitro au remarcat sinteza speciilor reactive de oxigen (SRO) ca răspuns de apărare în urma lezării ADN-ului, consecutivă expunerii melaninei (eumelaninei) la radiații UV-A. (7)

Speciile reactive de oxigen (oxidanții) se pot forma în urma expunerii la radiații ionizante, iar creșterea nivelului acestora în organism (creșterea stresului oxidativ) ar putea determina leziuni celulare grave în special la nivelul ADN-ului, cu implicări majore în inițierea carcinogenezei. Acestea sunt reprezentate de oxigenul singlet, anionul superoxid, peroxidul de hidrogen, radicalul hidroxil, radicalii alcoxil și peroxil. Sinteza crescută de phaeomelanină este însoțită de eliberarea de histamină, contribuind astfel la apariția eritemului solar și a edemului la persoanele sensibile. (8)

Deși phaeomelanina manifestă slabe efecte carcinogenice, nu este exclusă implicarea în apariția melanomului. (9)


Bronzarea prezintă implicații cosmetice profunde privind statutul social și înfățișarea, dar mai ales fotoprotecția împotriva cancerului de piele și a fotoîmbătrânirii.

Fiind dificil de delimitat care este limita între fiziologic și patologic, benefic și dăunător în ceea ce privește expunerea la radiațiile ultraviolete, cu precădere în perioada verii, adoptarea măsurilor pentru protecția solară (utilizarea corespunzătoare a cremelor pentru protecție solară, limitarea zonelor cutanate expuse la soare prin ținute lejere, deschise la culoare, protejarea ochilor etc.), reprezintă un compromis rezonabil pentru a profita de zilele însorite de vară în siguranță.